sunt cocalari in vama

Dupa ce ajung in vama, dupa vreo 18 ore de drum infect, ascultand manele vibrand in telefoane ieftine, dupa ce ajung in refugiul meu iubit, dupa ce imi asez cortul pe iarba uscata din fundul unui camping ieftin constat cu mirare, cu stupoare, cu oroare ca sunt cocalari in vama.
pe plaja, in stuf, in goblin, sunt statui de neintegrare, de sublim urat in locul asta unde toata lumea se inchina rasaritului. vad oameni cu ceafa groasa, cu lanturi badarane, cu bronz din nastere, cu putoare ascunsa de un parfum puternic de dolce & gabana fals. nu ma deranjeaza ca se agita ca tampitii pe michael jackson, nu ma deranjeaza ca pretind a dansa pe dnb, nu ma deranjeaza ca se dau la orice fata, nu ma deranjeaza ca nu imi dau un leu cand fac cheta. nu! nu ma deranjeaza, nici atunci cand stropesc oamenii pe plaja cu un pistol de apa, nici atunci cand fug ca idiotii si se arunca in apa lovinduse de vreun bolovan, nici cand savureaza o shaorma cu maioneza curgandu-le pe obrajii de cacat uscat. nici pe departe, nu ma deranjeaza asta ma deranjeaza pur si simplu faptul ca sunt cocalari in vama.