vise

cate vise mai pot fi distruse? cate vise mai pot fi tarate prin noroi pana sa renunt? traim in lumea asta unde noul nu inseamna decat un vechi stilizat. traiesc in lumea asta unde sufletul lezat de frumusete neindurata este renegat in favoarea unui obiect din metal relativ. am incercat sa ma opresc si visele mi-au dovedit ca nu le pot ignora. edituri, concursuri toate imi zic ca sunt un rahat banal. eu, prieteni, profesori, necunoscuti, toti imi zic ca eu sunt ceva altceva decat un rahat banal. si poate ca ar trebui sa simt doar pentru mine, poate ca ar trebui sa aleg doar pentru mine sa scriu doar pentru mine. insa nu pot sa nu aleg visul de faima, nu pot sa nu aleg dorintele perverse ale unei vieti universale, nemuritoare. si atunci scriu, plang, desenez realitati prin cuvinte si flori, semne si mituri. imi creez legende, imi studiez enigme. toate sunt alimentate de vise, visele mor si imi alimenteaza alte vise. poate va veni o zi cand va voi spune ca nu va mai las sa imi violati visele cu norme de redactare, cu reguli, cu bani...dar niciodata nu o sa ma opresc din visat, niciodata nu o sa imi las esenta sa fie confiscata de voi. traim acum intr-o lume, dar lumea va fi o alta cand eu nu o sa mai fiu si atunci poate absenta mea se va simti ca un lips, si atunci poate visele mele vor fi o necesitate. vise frumoase si lichide, vise eterne, vise de dulce noapte buna...vise seducatoare, cu picioare lungi, cu ochi suavi...doar vise apoi transcrise

din cand in cand

din cand in cand, printre miile de frici, prin incertitudine, prin tensiune se strecoara ceva. se strecoara o actiune, un detaliu, o fiinta ce imi spulbera in absurd fricile solipsismului. atunci imi dau seama cand ranesc, imi dau seama cum iau inimi si ma transform in canibal, cum iau suflete si le transform in mici instrumente de relaxare personala. din cand in cand lumea se opreste si imi dau seama cum eu sunt in ea si cum prin legile mele spirituale o alung pentru a nu o iubi prea tare. copii ce ma alina ii reneg, ochi ce ma ating ii detest, piele ce ma scoate din pielea mea o intep cu venin. din cand in cand imi dau seama ca nu o sa zic niciodata "buon giorno principessa"