conditie

Dacă m-aţi întreba ce iubesc mai mult va-ş zice că iubirea, dacă m-aţi
întreba ce m-ar omorâ v-aş zice că lipsa ei, lipsa obsesiei, nebuniei, viselor, ;ipsa femeii, gândurilor , tristeţii...lipsa mea. Iubesc să scriu, deşi ştiu că nu sunt genial, iubesc să scriu şi voi scrie toată viaţa. Scriu şi acum cu lacrimi şi mă doare fericirea. Doare să mă arunc în valul adevărului, în val de singurătatea şi iubiri ascunse în rânduri anonime. Şi poate vei citi asta scumpă fiinţă, poate vei citi şi vei simţi. O rugăminte arunc asupra voastră, nu citiţi pentru că eu nu am scris, nu citiţi ci ascultaţi căci tot ce ştiu să fac este să cânt la taste, sa intru în transe de amor sonor, nu pot decât să respect codul cântului psihedelic. Aşa că fiinţă de elen, te rog, citeşte cu imn de odă, citeşte şi dacă nu poţi citi cu glas vioi de notă muzicală, aşterne-ţi palmele pe dulcea şi înceata ignorare a sufletului meu.

ideatie magica

Letarg muritor de rând,
Mă retrag, pământean secund.
Secreţii de amor,
Secreţii pe covor.

Rupţi din rai şi-apoi din iad,
Gasesc nimic si-apoi să cad,
În deplinul gol de misterios
Mort - şi-un rece nisipos.

Căpitan de cui amar,
Căpitan de vis plenar.
Zburător şi poate pene,
Mii de aripi - poate lene.

reminescente de frumos

Îţi aduci aminte când florile înfloreau? Îţi aduci aminte când totul era frumos? Îţi aduci aminte când noi eram oameni? Îţi aduci aminte de veri ploioase şi de ierni călduroase? Îţi aduci aminte? Erau vremuri când doar noi, doar eu cu tine umblam pe câmpiile nebuniei. Îţi aduci aminte de râsetele de dimineaţă? Îţi aduci aminte când te strângeam în braţe iar tu râdeai ca o fetiţă? Erau vremuri vechi, erau vremuri când noi eram mici şi restul erau mai mici. Îţi aduci aminte de ore de chiul? Îţi aduci aminte când eu eram alienat şi tu mă iubeai? Îţi aduci aminte? Sunt departe şi noi ne îndepărtăm tot mai tare de visul unei iubiri neiubite până la capăt. Sunt departe ploile şi tunetele, sunt departe razele de soare sunt departe copiii mării, sunt departe lacrimile de mamă şi moartea zânei în vis. Eşti departe tu de mine şi lumea nu mai e orizontul vieţii mele. Te-am pierdut mireasă de mireasmă cordială. Te-am pierdut uitare de durere şi acum mă sparg în mii de valuri legănate uşor pe vals de roci ascuţite. Îţi aduci aminte când totul era frumos? Îţi aduci aminte muzica şi dansul dintre ochii noştri? Îţi aduci aminte copilă de zeu? Îţi aduci aminte când noaptea nu părea decât un refugiu iar ziua ne călca visele în picioare? Erau vremuri vechi, vremuri ascunse acum prin copaci de fructe arse. Erau vremuri când plante halucinogene nu intrau pe ascuns în tufişul iubirii noastre. S-au dus toate şi norii se cuvine să plouă urât...dar ploaie nu mai este, mai este doar nimic şi nimic pare tot mai urât. Te-am pierdut vis de blând culcuş, te-am pierdut element de fericire. Legământul meu cu lumea l-am pierdut pentru tine deşi tu erai legământul meu cu ea.