2 decenii

au trecut 20 de ani, am 20 de ani, e oarecum frapant sa te trezesti la doua decenii de la nastere. Primii ani din viata i-am trait printre aceleasi cladiri gri si vechi, aceleasi strazi comuniste, aceleasi magazine standard, aceleasi case vagon, aceiasi oameni adunati la gramada. Primii ani din viata eram inca toti sub aceeasi ideologie fantomatica a egalitatii, aceeasi mentalitate proletara. Am prins inertia comunismului, am prin inertia fricii si a urii, asta e forta ce m-a aruncat in lume. M-am nascut din eroi si asta mi-a intiparit in minte un oarecare sentiment de inferioritate, de neputinta, acelasi sentiment prezent si in tinerii soldati germani din al doilea razboi mondial. Au trecut ani, greu sau placut, incet sau repede, au trecut, si lasat in urma mici schimbari. Magazinele standar, mici, inghesuite, gri, ponosite au fost inlocuite cu supermarketurile standard, mari, luminoase, vesele. In tate aceste schimbari inca se plimbau aceeasi oameni. Au aparut reclame pe strada, au aparut felinare noi, au aparut banculete in parc, au aparut televiziuni, au aparut alimente, au aparut bauturi, au aparut haine, a aparut occidentul in Romania. In occident inca se plimbau aceeasi oameni, se plimba orientul.
Am intrat in UE, ne-am bucurat, ne-am inchinat, ne-am revoltat, am profitat, am ignorat, am adoptat legi noi si moderne, constitutii democratice dezbatute si imbunatatite. Aceste legi guvernau aceeasi oameni, pe noi.
S-au schimbat multe, s-a sters sangele de pe strazi, s-au acoperit urmele de gloante, s-au initiat proiecte sociale, s-au imbracat oamenii cu blugi, se da muzica la radio, se exprima lumea liber la tv, dar pana si acum, cand trec pe langa o cladire comunista inca resimt aceea inertie din care m-am nascut. Daca eu simt inca inertia comunismului, cei care au trait in comunsim nu traiesc oare in amintirea lui?
20 de ani si totusi...

Schimbarea la stare

Un mic moment de simpla levitatie temporala, un scur tintens moment. Un moment de dilatare si erupere a timpului, un moment de inconstienta, un singur moment care face parted intro fractiune de moment de fractiune de secunda. Un moment de nod in gat, de nod in stomac de nod al realitatii. Un singu moment urmat de momente de gradate intensitate. Intensitate naucitoare, dezarmanta, paralizanta, lacrimogena, intensitate culminanta in lesin de simturi, in diform de realitate, in alunecare de stabilitate. Un singur moment strica orice stare. Un moment, ironia e ca acel climax provocat de acel moment catlizator este si el un moment metamorphic…un moment ce duce spre liniste, spre fericire, din pacate spre momente.

gand

ma gandesc cum ar fi sa renunt la televizor, sa renunt la laptop, la net, la blog, la tot. Imi revine in cap un vis prostesc de a ma retrage pentru cateva zile undeva singur, undeva intr-o padure, langa un munte, undeva frumos. Ma gandesc la un loc de epurare spirituala, de reincarcare a psihicului. Am obosit cred cu totii aici, in viata noastra, ma gandeam cum ar vi sa inviem in fiecare an singuri, sa lasam politica si frustrarile recente, sa lasam orice forma de societate in urma pentru cateva zile...atat. asta ar fi protestul cel mai mare adresat oricui, fericirea, constanta in analiza si redefinire, ignoranta, iubirea pentru tine. Ma gandesc intens la o padure unde sa infrunt frica, unde sa imi demonstrez ca ma pot autodetermina, o padure simpla, o padure reala nu o padure de vis. Vreau un munte mic, un munte obisnuit, cu o padure simpla si neatinsa unde sa fiu singur, cu mine, cu gandurile mele, cu frica, cu bucuria, cu revelatie, cu natura.

revolutia vizuala

urmatorul film poate fi considerat o dedicatie, o dedicatie pentru toti cei care poate nu vad toate fatetele unei societati conduse de un parlament unicameral
filmul e "The strawberry statement" si la urmatorul link puteti viziona partea cea mai marcanta din film
http://www.youtube.com/watch?v=6s8OOEqI5h8

revolutie muzicala

nu exista arta mai urlatoare decat muzica, nu exista rebeliune mai clara decat sunetul.
incep eu cu o piesa, puteti continua voi cu multe altele, piese care sa inceapa sa se auda tot mai des in Romania(in masina, in bloc, in casti, in baruri, in orice loc va puteti imagina). Muzica trebuie sa urle ca nu ne vom lasa cotropiti de linistea unei dictaturi, unei involutii. piesa este "something in the air" de thunderclap newman(nu am gasit originalul pe youtube doar un cove de dylan si tom petty, suna si asta ok dar originalul e mai bun)
http://www.youtube.com/watch?v=jUc9RARCGpo&feature=related

Romania celorlalti 5 mil

E tot mai clar ca in urmatorii 5 ani presedintele Romaniei va fi tot Basescu. Propun un mic proiect copilaresc, un proiect menit sa ne usureze noua viata, noua celorlalti 5 milioane de romani care nu l-au votat pe Basescu.
Fiecare dintre noi putem face cate un lucru marunt care sa ne satisfaca opinia antibasesciana, mici proteste de bun gust, mici ironii gestuale sau factuale, mici escapade si delicii. De vreo doua zile ma gandesc intens la asa ceva dar deocamdata nu am gasit nimic substantial, de aceea apelez la putinii mei cititori sa imi dea idei mie si celorlalti care poate sunt in asentimentul meu. Asadar lansez o rugaminte la adresa voasrta: daca aveti vreo idee, daca simtiti nevoia sa instigati la un protest de bun simt, va rog lasati un comentariu la aceasta postare in care sa va exprimati ideea.
Vandali, dizidenti, rebeli, golani...haideti sa ne construim o Romanie a noastra!!!
va multumesc

UPDATE: m-am gandit si eu ca ar fi frumos sa dam si noi o replica celebrei remarci "un fleac i-am ciuruit". cum ar fi ca de maine sa inceapa sa apara in fata la cotroceni pistoale de jucarie(asa ca multumire domnului Presedinte)

UPDATE: apropo daca va place ideea, dati mai departe linku meu

intelectualii fara simtul imaginii

Ma intreb, la fel ca multi altii, cum dracu intelectuali precum Patapievici au consimtit sa fie consilierii lui Basescu. Am ajuns la concluzia ca acesti intelectuali au un anume complex de imagine, au o oarecare lipsa de stil social, au o mare problema in integrarea in societate. Astfel, la fel cum un tocilar este intotdeauna atras de prostii cu multe fete, oamenii de cultura din fruntea acestei tari s-au lasat sedusi de marinarul cu "carisma".

Vorbind explicit despre Patapievici si despre interviul sau intr-un ziar spaniol, pot spune anumite lucruri. Acest om, caruia nu-i contesta nimeni educatia si spiritul literar/filosofic, este un edificiu de lipsa de stil. Compenseaza el cu un papion si o freza aiurea pentru a se prezenta ca diferit dar in final ramane acelasi om cu un costum ponosit, cu o privire gingasa de om nesigur care este incapabil sa isi construiasca o imagine aleganta. Cum ne putem astepta ca el sa fie capabil sa construiasca o imagine demna acestei tari?

incompatibilitate

"Fericit este omul care se multumeste cu sine insusi" asa zicea odata Aristotel. e usor batrane grec sa fi multumit cu tine intr-o societate comunitarista in care fiecare elen apartinea cuiva, sau de ceva. E usor batrane filosof sa fi de sine statator intr-o societate ce nu te obliga la buna functionare sociala. E usor batrane elen sa expui maxime, e greu sa le impui in lumea in care moralitatea, pasiunea si mai ales muzica sferelor ceresti au murit. Mai poti face maxime acum Aristotel? Eu zic ca nu, caci un nume roman, un nume de imparat ce reprezinta nedemn acest neam romanesc te-a obligat la tacere(aici, in spatiul meu si al nostru). S-a terminat cu metafizica, s-a terminat cu toga de intelepciune, s-a terminat cu Poetica, s-au dus dracului toate pentru ca maxime nu mai exista, exista doar nimicuri electorale. S-ar ingrozi Gorgias sa vada ca retorii au fost redusi la politicieni, s-ar automutila Socrate sa vada ca logica si dialectca e practicata de baubuini nesabuiti. Imi pare rau romantic sentiment de intelepciune, in minunata tara de bastina ai murit.

heosphoros si hesperos sau N.C. si T.B.

Citindu-l pe batranul Heraclit am dat peste aceste doua nume, nu o sa divulg de la inceput ce m-a atras la ele (Heosphoros si hesperos) ci o sa spun doar ca ele mi-au semnalat o coincidenta in viata romanilor, mai ales politica. Acum, dupa monstruasele alegeri tind sa scriu si eu acest mic eseu despre o asemanare dintre doua entitati din viata grecilor antici cu extrapolari in viata romanului contemporan.
Sa incep cu Heosphoros. Acest nume desemna in greaca veche Luceafarul de dimineata, steaua cea mai luminoasa de pe cer. in opozitie Hesperos era Luceafarul de seara, deasemenea cel mai luminos punct de pe cer. Viata greaca avea printre motoarele civilizatiei sale si aceste doua simboluri ce reprezentau atat speranta cat siguranta in viata anticilor.
sa revenim la paralela cu Romania. In 1965, dupa o perioada de comunism dur(se cunosc actiunile minunatilor parinti ai comunismului) apare o figura noua si anume "regretatul" Nicolae Ceasusescu. Dupa ce refuza sa participe la actiunea militara a URSS-ului din Cheoslovacia, popularitatea lui creste vertiginos, iar acest lider comunist ajunge sa fie perceput ca o speranta de marea majoritatea a romanilor.(desigur si statele occidentale l-au privit cu ochi buni, desi se spune ca politica proocidentala a lui Ceausescu era doar un truc de-alMoscovei de a aduce tehnologie occidentala in URSS prin Romania). Iata deci cum intr-o Romanie neagra rasare un Heosphoros. Soarta acestui Heosphoros o cunoastem cu totii....
In 2004 intr-o Romanie ce spera la U.E. dar care se taraste spre scopul ei, o Romanie imbaiata in scandaluri, mineriade, aliante destramate si o imgine tot mai degradanta apare o persoana ce promite sa salveze Romania de orice fel de balaur, aceasta persoana se numeste Traian Basescu, eu prefer sa ii spun Hesperos, propriul nostru Luceafar de seara, salvarea noastra. Au trecut 5 ani si constat cu stupoare, cu indignare, nervi si cateva sedative in stomac ca el a ramas pentru multi acelasi Hesperos din 2004.
Revin acum la batranul Heraclit, grecul care pana la Platon m-a incantat poate cel mai mult. revin la el pentru a semnala Romaniei ca pana si el acum mai bine de 2000 de ani a realizat ca Heosphoros si Hesperos sunt de fapt acelasi lucru, o stea iluzorie. spun iluzorie pentru ca Hesperos nu e o stea ci e de fapto planeta, Venus. O planeta fara viata,o planeta fierbinte si neprimitoare. Sa fie asta oare salvarea noastra?

copiii revolutiei

1990, 314.000 copii nascuti. Eu sunt 0,00031% din ei. suntem copiii nascuti dupa un travaliu de 40 de ani, suntem nascuti prin cezariana armata, suntem nascuti in sangele mamelor moarte la nastere, in sangele tatilor, in sangele natiunii. Eu, sunt o enumerare de zerouri in statistica copiiilor revolutiei.
prin zerouri adunate ne vom renaste ca fii ai revolutiei, ne vom renaste in apusul acestei natii. adunati-va zerouri, adunati-va pentru a da intregul viitor.
2009, 18.000.000 alegatori. 1,74% suntem noi, copiii revolutiei.
cine sunt restul? mamele si tatii nostri? fratii nostri mai tineri? dar daca ei sunt familia noastra de ce ne fura viitorul? de ce ne arunca in procentul infim? mai contam noi, fii revolutiei, sau nasterea noastra e doar un alt moment in timp? suntem doar niste pioni in jocurile de imagine? moartea la nastere a parintilor nostri e doar un magnet de procente? suntem procente ?
merit sa fiu tratat asa?